Gheorghe se intorcea seara de la cimp, obosit, murdar, transpirat, după o zi fierbinte de muncă. Se tirăşte fără chef in curte. Vecinul său, Ion, care stătea la soare, pe un şezlong, cu un pahar lingă el, iar nevastă-sa in bikini făcindu-i vint cu un evantai, ii strigă:
- Ce faci, bă Gheorghe, vii de la muncă, ăă... Bă, da' fraier mai eşti... uită-te la tine cum arăţi... Mai uşor cu munca, ce eşti aşa prost? Ştii tu, e o vorbă din bătrini: fuţi, nu fuţi, vremea pulii trece.
Gheorghe tace şi inghite, dar bagă la cap. A doua zi, Gheorghe stătea in curte sub umbreluţă, la slip, iar nevastă-sa ii servea ceva de băut. Se simţea bine omu'. Spre seară, vecinul din partea ailaltă venea de la muncă, murdar şi obosit, ca vai de el. Gheorghe il apostrofează:
- Ce faci, bă Ilie, munceşti, munceşti... Mai las-o naibii de muncă... Ştii tu, e o vorbă din bătrini: fuţi, nu fuţi, vremea trece, băi pulă...
Vorba Din Batrani
