Unul Negru, Altul Bou

De prin anii nouazeci,
Peste tot pe unde treci,
Vezi numai oameni sarmani,
Fara rost si fara bani.
De aceea multi din ei,
Si barbati dar si femei,
Si-au luat dorul de tara,
Plecand cu totii afara.
Unii in spre Europa,
Ca-i bogata,zice vorba,
Altii-au vrut pasii sa-i poarte,
Spre tari mai indepartate.
Asa a ajuns Varvara,
Tocmai pe langa Sahara,
Si muncea din noapte-n zori,
Sa adune verzisori.
Dupa vreo doi ani de munca,
A scris o scrisoare lunga,
In care sa povesteasca,
Multe sotului de-acasa.
I-a scris despre cum traieste,
Cum la lucru greu trudeste,
Zi de zi si an de an,
S-adune si ea un ban.
I-a mai scris emotionata,
Ca deja el este tata,
Are-un baietel destept,
Seamana cu el perfect.
Nici un cusur el nu are,
Doar ca-i nrgru la culoare,
Ca atunci cand l-a nascut,
Lapte-n tzatze n-a avut
Si l-a dat la alaptat,
La o negresa din sat.
El repede merge sa spuna,
Maica-si vestea cea buna.
- Ai dreptate, masa-i spune,
Tu cand ai venit pe lume,
Eu tot lapte n-am avut
Si atuncea ce-am facut?
Foamea tie ca sa-ti treca,
Eu ti-am dat lapte de vaca,
De aceea cum vad eu,
Ai ajuns acum un bou.

Ica din Rdt.
-