Poveste Cu Trei Neveste

Poveste cu trei neveste

Mario C. Enea - Cluj-Napoca 2007

Mergeau cele trei prinţese spre palatul mai lat decit ar fi patul lui nunţial pentru al convinge pe prinţ să treacă la musulmanism şi după aceea, conform legii că avea cu ce să le intreţină, să le aibă pe toate trei in harem ca neveste.
Cum mergeau ele aşa duse de ginduri, bine că le aveau bune că altfel cădeau prin gropi şi se ucideau unele pe altele din gelozie, au ajuns la riul peste care treceau ele cu gindul că il vor păstra pe prinţ cit mai mult in pat cu ele, dar după cum se vedea treaba, că treabă era făcută, pe malul celălalt era arat pămintul.
Cele trei prinţese s-au oprit la marginea riului şi nevăzind nimic mai bun de făcut au inceput să plingă şi să se roage să le ia Dumnezeu de pe faţa pămintului dind o ploaie mare de să le inece.
Concluzia peştişorului parşiv care indeplineşte orice dorinţă, care le ascultat cum guiţau de nervi că nu mai apucă să vadă pula prinţului, de parcă i-ar fi intrat la apă aşa cum işi doreau ele, că ele erau deja duse cu pluta. Aşa că se hotări si se facă luntre şi plută ca să le ajute să ajungă la pula prinţului.
-Cei cu voi, frumoaselor, de ce plingeţi?
-Fiindcă vine noaptea?
-Şi cind vine noaptea voi plingeţi? Da' ce aveţi schizofrenie şi vă e frică noaptea că vă fute careva?
-Nu nu-i vorba de asta?
-Atunci vă e frică că vă fute careva ziua?
-Nu domnule peştişor prost ca noaptea, nu-i vorba de aşa ceva!!!
-Aaa! Am inţeles, vă e frică că rămineţi nefutute şi acum v-aţi gindit că din cauza nopţii nu mai vedeţi să treceţi riul.
-Nu că răminem nefutute, mă boule, că doar ne ducem la prinţ, ci nu putem trece riul!!!
-No bine, eu sint boul de peştişor, oare cum o fi şi asta, peştişorul se căută de coaie dar ele avea lacţi şi de coarne care cum capul lui era cam pe dungă verifică deasupra arcadelor dar nu găsi nici un corn.
-Mă. Tu ce hram porţi pe aici?
-Da' ce arăt eu a minăstire. Vi se pare că aş fi vreun monument de prostie unde se mănincă pe gratis?
-Da' ce faci aici?
-Am venit să vă ajut.
-Adică să ne fuţi?
-Dacă de asta aveţi nevoie vă dau nişte lacţi. Aaa, acum am inţeles de ce vreţi să intraţi la apă, ca să vă depuneţi icrele şi eu să vi le stropesc cu lacţi ca să fie fecundate ouăle.
-Cum adică?
-Icrele voastre is ca nişte ouă.
-Da, bine, aşa o fi. Ne poţi trece riul, prefer lacţii prinţului.
-Păi zi-mi cum vrei să te trec?
Prinţesa a stat pe ginduri bune vreo trei ore, ginduri bune clar fiindcă n-a ucis pe nimeni ca să treacă apa şi nici nu a făcut depresie nervoasă că nu poate vrea nici o idee şi apoi i-a zis peştişorului:
-Transformă-mă intr-o lebădă, ca să trec plutind.
-Bine, dar să ştii că şi in sucul gastric pluteşti un pic pină te mănincă acizii. Şi acolo te frăminţi dar nu de emoţie ci ce contracţii nevralgice.
-Bine, hai fă-mă.
-Lasă că te fac şi eu o dată cind te saturi de prinţ.
A doua prinţesă a sta vreo patru ore pe burtă şi pe spate că numai aşa pute ea gindi şi zise:
-Transformă-mă intr-un crap auriu ca să trec riul inot.
-Bine, cind te saturi de prin să iţi laşi solzii de aur la uşă ca să văd dacă arăţi bine şi fără aur pe tine.
A treia prinţesă stătu pe ginduri cu capul in pămint şi du curul in sus că aşa ii venea mintea la cap şi după opt ore ii zise:
-Dă-mi un creier de bărbat.
-No bine, aşa să fie.
După un minut a treia prinţesă se uită in jur şi descoperi podul.
-Aaa, uite podul.