Ion şi vecinul lui, Hans, doi moşnegi de vreo 80 de ani, stăteau la o ţigare in faţa porţii.
-Mă, Hans, zice Ion, mi-o trimăs fi-miu neşte euroi, zice că să fac şi io o escursie, că n-am ieşit niciodată din ţară şi cine ştie cat mai am de trăit.
-Aaaaa, păi cum, zice Hans, du-te, musai să meri, da? fii atent, nu bate Europa de pomană să-ţi cheltui banii aiurea, iţi zic io unde să mergi şi te distrezi la maxim. La Paris, mă. Fii atent, cum intri in Paris să vede aşa ca o sondă mare de tot, mergi la dreapta sondei şi vezi o roată. Pă roată scrie mulăn ruj. Intri acolo, te aşezi la masă, comanzi caviar şi şampanie, vine o fată faină şi ţi să pune in braţe, vă distraţi voi cum iţi vrea şi gata. Numa?, ai grijă la plecare să nu fii marlan, cand ieşi pe uşă să zici mersi.
-Atata tot? Da, mă.
Se duce Ion şi revine in sat după 6 luni, vanăt, hămesit, rupt de haine.
-No, cum o fo, mă, Ioanie, il intreabă Hans? Da? parcă nu ţi-i bine.
-Ie, cum să fie, rău, mă.
-Apoi, di ce, mă, n-ai făcut cum ţi-am zis io?
-Ba da, tot şi la plecare am zis şi mersi. Numa? că o apărut unu? negru şi mare cat poarta şurii şi mi-o tras o mamă de bătaie şi mi-o zis că ce-ia aia mersi, că tre să plătesc 10.000 de euro. Şi io n-am avut, aşa că am muncit acolo la vase, am spălat pă jos, pană mi-am plătit datoria. Şi mă bătea, şi mă bătea ăla negru şi mare, că io nu mă puteam mişca repede destul...
-Mă, zice Hans, ceva nu-i binie. Că io cand am fo ultima oară acolo n-o fo aşa. Da? tu cu ce ai plecăt, mă?
-Cu Atlassibu?, mă.
-No, vezi, că eşti prost. Io am fo cu Wehrmacht.
Ion şiHans
