Iepurele era beat mort intr-o noapte. La un moment dat, intorcandu-se spre casa, aude un zgomot din tufis. Era lupul, care isi spunea:
- Daca il prind pe acesta, imi potolesc si eu foamea!
Iepurele era ultima sa sansa sa manance ceva in acea noapte, in care vanatoarea i-a mers foarte prost. Tasneste lupul din tufisuri si il alearga pe iepuras prin padure.
Acesta reuseste sa intre in vizuina lui si adoarme. Lupul, nervos rau ca nu l-a prins, a inceput sa distruga tot ce prindea prin jur, sa jupuiasca scoarta copacilor si sa isi lase urmele coltilor pe crengi.
Dimineata se trezeste iepurele, iese din vizuina, de uita in jur si spune:
- Mai da urat mai fac la bautura!
