Era pe timpurile lui nea Nicu când la un moment dat lui Iţic i s-a făcut subit dor de România de unde plecase cu ai săi pe timpurile lui Dej şi mai veni şi el pe la rude după 20 de ani, să-l mai vadă şi pe vărul Ştrul, cu care a mers într-un local de noapte unde petrecură până spre dimineaţă.
Iţic, fiind plin de bani, a făcut cinste la toată lumea iar mai spre dimineaţă au plecat pe şapte cărări cântând şi chiuind, amintindu-şi de vremurile bune. Bineînţeles că boacterul de noapte i-a interpelat imediat şi se pregătea să le facă proces-verbal pentru perturbarea liniştii publice şi traversarea străzii prin locuri nepermise în stare de ebrietate. La care Iţic zise:
- Tov. meleţean, amendaţi dumneavoastră un erou al muncii socialiste?
- Vă rog să mă iertaţi şi ajutându-i pe amândoi i-a urcat în maşina de serviciu şi i-a lăsat în faţa casei lui Ştrul.
Năucit, Ştrul îl întrebă pe Iţic:
- Băi vere, de când mama mătii ai ajuns tu erou al muncii socialiste?
- Da ce bă, n-am voie să pun şi eu o întrebare?
Erou Al Muncii Socialiste
