Doi pescari erau vecini. Unul prindea mereu peste de nu putea sã-l ducã, dar celãlalt abia agãta cite o fitã. Asa cã-l intreabã pe vecinul lui:
- Mãi, vecine, cum faci de prinzi mereu atita peste?
- Vecine, tie iti spun, dar sã pãstrezi secretul... Merg in fundul curtii, vãrs o gãleatã de apã pe pãmint, pe urmã trag douã fire de la 220 de volti, le bag in pãmint, si sã vezi cum ies rimele din pãmint! Alea sint cele mai bune rime, la alea trag pestii!
Bucuros, vecinul se repede in grãdinã, varsã vreo douã gãleti de apã, cã era cam secetã, pe urmã stã si se gindeste: "Ãsta nu mi-a spus cit dureazã pinã cind ies rimele din pãmint... Poate stau aici ca prostul pinã disearã. Mai bine trag curent de la linia de inaltã tensiune...
Se intilnesc vecinii dupã douã sãptãmini. Ãsta era tot in ghips.
- Ce-ai pãtit, vecine?
- Lasã-mã, cã ti-ai bãtut joc de mine.
- Cum, mãi, ai fãcut cum am spus eu si n-au iesit rimele?
- Ehe, cit au iesit rimele a fost bine, dar sã vezi cind au inceput sã iasã minerii...
